Fuserăm pe la Piteşti la buni Vali să îmi recuperez sora care a bănănăit (vorba lui tuşica 
) toata vara pe acolo (mai exact patru săptămâni). Nu am stat noi foarte mult dar suficient totuşi ca să mă recunoască toată lumea după urlete. La 4 dimineaţa! Vineri nici nu am apucat să stăm foarte mult pe la verişorii mei că m-au apucat dracii şi m-am pus pe urlat. Aşa că acasă la buni cu noi. Noroc cu Mara care ne-a făcut spectacol de bun venit (de fapt vroia să facă parada modei cu rochiţele ce le-a primit, o cunosc eu!). Drept care sâmbătă m-au ignorat total babacii mei zicând că nu mai iau vuvuzela cu ei şi m-au lăsat cu buni şi Dane cu care m-am distrat de numa-numa, fiind cuminţenie întruchipată… asta ca să le fac în ciudă lui mama şi tata.... citeste mai departe
Pentru pitesti am cautat si am gasit
Cică suntem în vacanţă şi de asta nu s-a mai scris la noi pe blog. Cică! Ok, EU şi cu soră-mea suntem, de acord, da tati? El ce caută în vacanţă? Că n-are voie, nu şi-a depus cererea să i-o aprobăm şi noi…. el trebuie să muncească…. Şi aşa a şi făcut de fapt, cu toate că a fost în concediu per oficial. După ce am lăsat-o pe Mara la Piteşti în anualul concediu, pe mine m-a lăsat, împreună cu mami of course, la Hunedoara de unde tati l-a răpit pe bunicu şi au aterizat la Cluj. În vacanţă 
... citeste mai departe
L-a luat pe Sășicu gura pe dinainte și acum trebuie să mă țin de cuvânt și să vă spun ce s-a mai întâmplat.... citeste mai departe
Iote că ajunsei weekend-ul ăsta şi la Piteşti City, că şi aşa nu mai fusei de vreo două luni şi tot avea tati ceva treabă pe acolo.... citeste mai departe
zice tati că scrie astăzi și asta pentru că, nemaiscriind de mult după dictare, tare multe s-au mai adunat. Deci, ca la greci, să începem cu sfârșitul 
. Am fost astăzi la fim cu tati, la de ăla 3D cu hochelari (care între noi fie vorba m-au cam enervat că nicicum nu îmi stăteau pe ochi și mă jenau, dar în rest a fost ok. Numai că m-am cam plictisit la un moment dat (văzusem filmul, era Ice Age 3) și am vrut la tati în brațe. Dar până la urmă am rezistat eroic, încurajată și de o cutie mare de popcoarne, și l-am văzut până la capat. La un moment dat am întins și mâna să îl mângâi pe Rudy dinozaurul cel rău, că venea spre mine .... citeste mai departe
Adicătelea, mai pe româneşte, am ajuns acasă la mine. La Cluuuuuj. Asta după aproape o lună întreagă de stat la buni Vali (căreia i-am făcut capul calendar, sau, citând-o pe buni “Mara, eşti ca o meliţă” ). Eu? Nu cred aşa ceva! Nici vorbă… sunt aşa de tăcută – în somn eventual şi nici atunci nu sunt ferm convinsă căci tati zice că vorbesc de numa numa, şi cică şi răspund la întrebări!... citeste mai departe
