Bibi Bî-Bî… nu ați pricipit? Bî-bî-bîîîîîîî băi. Orice scrie băiatu se numește bî. Adică bî-bî. Ca să-i intre și lui tata bine în cap chestia asta am bî-bî be comodă. Nu a pricipit. Atunci Bibi bî-bî be berete. Briceput tata acuma? Iote un BÎ mare și roșu!... citeste mai departe
Pentru pictura am cautat si am gasit
Hai să îi zicem şi oficial LMA Dariei care tocmai făcu un anişor. Mare tam-tam frate… ne bulucirăm o grămadă de copii şi adulţi la Căsuţa Veseliei unde fu un party de poveste (normal, că doar fura acolo prezente special pentru noi Albă ca Zăpada şi Zâna Fluturaş). Şi de n-am sărit şi dansat şi cântat, dar cea mai tare chestie a fost pictatu pe faţă, unde m-am transformat brusc în fluturaş iar frati’mio în şoricel. Pozele spun totul aşa că vă las să le degustaţi
... citeste mai departe
“Săptămâna trecută am avut parte de un nou vernisaj, de această data având ca temă ploaia (că tot a venit toamna, nu de alta). Într-o atmosfera simplă, lipsită de decoruri sofisticate și discursuri inutile, tablourile, unele dintre ele de mari dimensiuni realizate în colaborare cu alți mici și talentați artiști, altele simplificate prin absurd până la banalul A4, poartă toate o întrebare clară și directă: Este ploaia colorată? Ideea acestei expoziții își are originile într-o întâmplare mai veche a existenței artistei, ea pornind de la întrebarea existențială ce îi frământa frageda tinerețe: Oare de ce mă duce tata în brațe numai când plouă? ... citeste mai departe
“Hotarat lucru, vara aceasta a stat sub semnul picturii! Expozitia, intitulata Cercuri, are vernisajul chiar pe acest site, iar autoarea, pictorita Mara, face parte din noul val al picturii romanesti, dintr-o generatie de artisti in devenire, mici dar extrem de talentati.... citeste mai departe
… se poate admira deja pe net!... citeste mai departe
Multe s-au mai intamplat, dragii mei, de cand nu a mai binevoit tati sa scrie. Alea ne-bune sunt mai multe: in primul si in primul rand am fost cam bolnava. Chiar mai mult decat “cam”, am ajuns sa o vizitez, fara voia mea bineinteles, si pe matusa Luci la Pediatrie 2, ba chiar am si dormit o noapte acolo (nu prea mi-a placut da’ a trecut). Alea mai bune sunt ca acuma sunt bine, mananc cu maaaare pofta si am inceput sa fac si prostioare ca de exemplu faptul ca fac ca toti dracii cand e vorba de luat suculetze (adica medicamente) – reminiscente de , ma mai bat cu Rhea sau cu Lara (de la Rhea am luat si o zgaraietura frumusica da’ nu am zis nici pas) si cea mai recenta e cea de aseara cand am pus eu mana pe un pix si, negasind nici o hartie potrivita pentru pornirile artistice intense ce le traiam in acel moment, am luat hotararea sa pictez…. canapeaua. Cand a vazut mama (care era ocupata cu scrisu la calculator pentru lucrarea ei si s-a gandit la un moment dat ca e cam liniste prin casa si atunci a vazut … ce a vazut) mai sa pice pe jos. De bucurie am crezut eu! Ca fata ei a desenat un fluturas maaaareeee si frumooooos.... citeste mai departe




