Având în vedere ca uite acuş trece luna şi nu vrem să repetăm isprava de anul trecut când am ratat o luna din calendar, de musai a trebuit tata să zică oareşce despre noi. Noutăţi mari mari nu avem. Sor’mea s-a cam tuns niţel (acum îsi face singură cozile când are chef), noua ei pasiune e să joace fazan cu bunicu (inclusiv la telefon, că tot are tata minute!). Şi aşa de mult a vrut să joace că acum e la Hunedoara pentru vreo câteva zile multe. Nici nu vrea să vorbească la telefon cu mine!... citeste mai departe
Pentru la multi ani am cautat si am gasit
Ca în fiecare an hai să vă (în)cântăm… hăi hăiiiiiiiiiiii... citeste mai departe
Să fim clari: TATA TOT NU ARE TIMP!!! Aşa zice el! Nici nu ştiţi de când îl tot batem la cap să mai zică ceva şi despre noi, el nu şi nu… oare cine e încăpăţânatu’ familiei?... citeste mai departe
Şi iote că făcu 7 ani David! Parcă acu a fost serbarea de 6, aşa de repede zburătăci timpul ăsta. Mare chef mare, o mulţime de invitaţi, o mulţime de cadouri şi o frumuseţe de tort!!! Normal că îl lăudăm că doar mama îl făcu!... citeste mai departe
Că au fost multe…. dar să o luam cu rânduitorul. Prima oprire la Hunedoara unde am ciocnit ouă. Bun, cioc-poc, am plecat mai departe la Piteşti în pelerinajul consacrat de Paşte. La Piteşti unde ne-am chefuit la ziua lui Iuşi. Până la miezul nopţii (mama, tata şi Mara că o parte a familionului a binevoit să doarmă la buni). Şi unde printre altele am mâncat o… maşină!... citeste mai departe
A fost ziua lui tata care făcu mirifica vârstă care, oricum o citeşti, tot aia e. Cică chef de ziua lui vineri seara. Ce să zic, mai nou toate chefurile la care participăm sunt chefuri de copii, adulţii mai puţin participă, ei se uită după noi, fac parte din APCSC (Asociaţia de Păzire a Copiilor să nu Spargă Ceva).... citeste mai departe
Ăsta o să fie un post deeeeeeeeeeeelicios având în vedere că o să fie multe poze cu torturi! Păi cum nu, având în vedere că a fost ziua lui Mihăiţă, apoi ziua lui vecina şi apoi nu a mai fost nimic dar tot am făcut torturi şi prăjituri că eram în mână (mama, ca noi am mâncat… exceptând prăjiturele de aseara când fata lui mama a fost foarte harnică şi le-a făcut ea cea mai mare parte din ITO, adică întinsu, tăiatu şi ornatu).
Bunnnnnnnnnnn fuse ziua lui Mihăiţă? Fuse! Şi am mers cu toată ciurda, inclusiv bunicii, să-i cântăm?. Am mers! Cântatu fu cum fu, da’ degustatu a fost în prim-plan. Bine, mai mult cu vorba că nu reuşirăm să terminăm felioacele. Apoi am mai mâncat un tort (La Mulţi Ani vecina) şi încă unu – ăsta fără nicio ocazie specială, doar aşa. Dar fu bun!!!! Poftă bună şi vouă la poze!... citeste mai departe



