Stând eu aşa, ca o ardeleancă vero ce sunt, şi reflectând la nemurirea metempsihotică a sufletului (cam pleonastic da’ merge), am ajuns la concluzia ca semăn, din ce în ce mai mult, cu tati…. şi cu mami. Să vă explic la ce concluzii, mirobolante de-a dreptul, am ajuns:
Ce am moştenit de la tata:... citeste mai departe



