Moșu a venit! A se citi pe un fundal autocântat de Jingle Bells… că suntem în atmosferă.

Având în vedere faptul că a luat scrisoarea, atât îi trebuia Moșului să nu vină și pe la noi. Probabil fiindu-i frică de tata, care e mai mare și mai tare decât credeți, a venit într-un final (după ce toată ziua i-am bătut la cap pe mama și tata cu întrebări din gama Când vine?),  pe la 5 jumate. Bucurie pe noi – grupa mare.

Mare pişicher Moşu ăsta, s-a băgat în sac la un moment dat să mai caute ceva cadouri, apoi s-a luat cu mâinile de cap când îi cântam din tinereţea lui melodia aia cu MoTăTun cu plete dalbe şi i-a zis lui tata că nu prea a fost cuminte şi că nu merită prea multe (adevăr grăita Moşu aici).

Tata ca de obicei pozăcios șef, mama – regizor de ocazie,  așa că a rămas pe noi doi sarcina de al entertăinui pe Moșu. Se pare că am făcut treabă bună touși căci am primit o GRĂMADĂĂĂĂĂ de cadouri, care mai de care. Iote mai jos: