Se înțelese tati meu cu tati lui Daria să ieșim undeva astăzi că ne topim dacă stăm acasă. Bun, unde se poate să ieșim noi dacă nu la pădure. Înțelegerea-i înțelegere așa că nu aveam cum să nu o onorez și uite că m-am trezit cu noaptea în cap, la 4 și 20 după spusele lui mami ca nu cumva să retez plecarea. Ce texte, ce arătat pe fereastră că e noapte afară…. m-am ținut băț o oră până m-a lămurit totuși mama că nu se pleacă fără mine.
Pe la 8 și un șnițel m-am trezit taman bine să nu mă prindă Daria dormind, că nu e frumos. Pe la 9 plecăm cu cățel și purcel (purcel nu avem dar altă rimă nu am). Ajunngem noi la locul stabilit, traversăm frumușața de pârâiaș și ne instalăm șandramaua… până aici toate bune și frumoase numai că se porni o ploicicăăăăă… o minunăție nu alta. OK zic ai mei, stăm puțin sub umbrele că se duce – tata era ferm convins, el făcea grătarele sub un pin. E și când se porni furtuna să te ți frate… am doborât recordul la traversat pârâul-viteză. Fleoașcă am ajuns la mașină. Toți. Tati cu mami s-au făcut și ciuciulete după aia că au trebuit să repună șandramaua în portbagaj. Șandrama care, vreau să vă reamintesc, era pe ălălalt mal.
Ăsrta fu picnic no 1. Mergem noi ce mergem cu apă șiroind din încălțări în mașină și ochim noi un locșor mirobolant pe un delușor. Cum să mergem acasă la ora asta? Oprim mașinile și ne dăm jos… bine că nu am și descărcat bagajele că după un munte apărură nori grei… tot ăia de ne fleoșcăiră mai înainte. Țuști în mașină hotărâți că oprirea următoare e la casele noastre – uite așa părăsirăm sfertu de picnic. Dar cum socoteala din târg nu e totuna cu aia din mașină…. ne trezirăm la locul 2 de picnic… unde am stat până pe seara să recuperăm… și să ne uscăm 
Acum să vă mai zic niște chestii… de ieri am 4 dinți. Aplauze-aplauze. Și încă ceva… merg de-a bușilea… sau cel puțin încerc, ia vedeți mai jos: