L-a luat pe Sășicu gura pe dinainte și acum trebuie să mă țin de cuvânt și să vă spun ce s-a mai întâmplat.

Bănuiesc că știți deja că am fost pe la Pitești, așa că nu vă mai spun de asta, citiți-l pe frati’mio.  Vă mai zic numai două perle, să nu le uit:

1. Mi-a fost frică de o linie la tușica în grădină. Am aflat mai apoi ce e și linia aia: o râmă

2. Tati a fost cam ocupat săptămâna asta cu schimbatul numerelor la mașină. E, taman în ziua când a venit acasă fără mașina (ciuciu numere, ciuciu talon) ce s-a gândit el să îmi zică (vroia să mă inducă în eroare cu criza asta):

- Mara, e criză, nu mai avem mașină, tati a trebuit să o lase la poliție că nu mai sunt bani!

- Păi și eu cum mă mai duc la grădiniță?

- O să mergem pe jos, că nu ne mai permitem mașină!

- Cum pe jos? Aaaa, păi știu cum mă duc… luăm taxi-ul!

PS. Avem mașină cu numere noi acuma. Tati avea chef de glume. Proaste!

Să vă povestesc acum de balet. Sau mai exact cum o să devin eu o mică Plisetkaya. Așadar stenogramă transcrisă de tata (că tot sunt la modă): “La început fac încălzirea, apoi poziția picioarelor de la 1 la 6 și apoi mâinile așa, vals vals și apoi mai fac blie, sote și apoi cu scăunelele ținem picioarele așa și mai departe așa…nu mai știu. Mai departe facem dans singure și mergem pe vârfuri înapoi și apoi mergem pe vârfuri inapoi, ți-am zis așa-i? Și apoi plecăm! Gata! A și mai știu ceva, ăăăă… nu mai știu, am uitat!”

După aceste mirifice, ca să nu zic minunate, poze, vă mai arăt și două minifilmulețe cu niște vechi povești în variantă modernă. Enjoy!

Scuficapra cu n iezi.

Lupul e personaj comun cu ăla din povestea următoare

Scufița Roșie.

Cu buline.