Iote că ajunsei weekend-ul ăsta şi la Piteşti City, că şi aşa nu mai fusei de vreo două luni şi tot avea tati ceva treabă pe acolo.

Boooon, sâmbătă dimineaţa cică pornim. La 8 după tati, la 9 după mami, la 10 jumate dupa noi. Traseul îl începurăm mişto de tot, tot drumul nu am dormit deloc – îmi plăcea peisaju de numa-numa – iar când am ajuns pe mâna lui buni (că mami cu tati şi Mara au întins-o mişeleşte la tuşica) mi-am arătat adevărata valoare. Am urlat frate, de s-a speriat buni săraca şi nu ştia ce să îmi mai facă.

Booon, am ajuns şi eu pentru prima oară la tuşica la casă (să vedeţi numa ce o încasează tati pentru apelativul ăsta ). Mumos mumos, am dormit in ditamai sufrageria între două fotolii, că de, nu peste tot există pătuţuri de bebei.  Oricum am văzut nişte floricele aşa de mumoase acolo, de am vrut neapărat să le iau acasă. Cu forţa!

Plecând de la buni am respectat tradiţia şi nu am dormit nici la întoarcere. Am urlat. Şi după mine s-au pornit şi mama şi tata şi Lara. Sor’mea în schimb dormea

Vă arăt acum nişte poze să vedeţi cum fu pe acolo, Mara a promis că scrie mâine, ea are mai multe de povestit…