Fuserăm? Fuserăm! Şi nu o zi, două ci două săptămâni întregi (scăpă tata de nebunia din casă ) În primul rând o poză cu mine că poate v-a fost dor apoi continuăm, ok?

Soooooo, nebunie generală pe la buni, p’acolo, toţi trei nepoţii am fost şi vă închipuiţi ce a ieşit… eu zic să vă daţi frâu liber la imaginaţie la maxim şi poate poate vă puteţi închipui cam cum a fost. Unu urla (frati’mio), altul zbiera (varu’mio) iar eu trebuia să am grijă de toţi uff ce greu mai fu. Eu am fost cea mai cuminte fată (normal, eram singura). Cred că a sughiţat tati de numa numa (aici trebuie să o întreb pe mama, că ea SIGUR ştie mai bine).

Da, au trecut. Între timp i-am zis un LMA şi lui tati că a făcut o frumoasă vârstă (am auzit că s-a chefuit fără noi, să-i fie ruşinică ). Şi acum suntem acasă, la noi la Cluuujjjj.