Nu, nu e vreun review al celebrului film ci o constatare a lui tati despre mine. Adică luând în considerare ipotezele expuse în cadrul teoremei cu râsul-plânsul, aceasta s-a dovedit a fi de o veridicitate ieşită din comun în cazul meu. Dimineaţa sunt hărnicuţă şi fac de toate iar pe seară o concasez, vorba lui tata. Ultima păţanie care verifică teorema este (pe lângă celebrele contre cu mama de genu: Vreau rochiţăăăăă!!! – asta după ce ne înţelesesem cu o seară înainte că îmi iau pantalonii cu Hannah Montana) este lovitura de K1 ce i-am aplicat-o lui tata de i-am mutat nasul. Am o scuză totuşi, dormeam. Eu ce să îi fac dacă stătea aşa de aproape de picioarele mele.

Aseara ne uitam cu tati la o emisune pe Descopery la teveu’, emisiune despre o familie cu 8 copii. În caz că nu o ştiţi, asta e. Şi acolo era la un moment dat o fază în care taticul lor le-a scris copiilor o coală de hârtie cu nişte reguli pe care ei trebuie să le respecte (reguli de genul ăla cu strânsul jucăriilor, spălatul pe dinţi şamd). Tati meu, într-un acces de taticism, s-a hotărât să îmi facă şi mie o lista, listă venită împreună cu ameninţarea că dacă nu o respecţi vezi tu ce-ţi fac (chiar aşa, ce?). A uitat însă un lucru esenţial: eu NU ştiu să citesc! Aşa că să văd eu cine respectă lista!

Azi a plecat bunicu. După un concediu preeeeeeeeelungit de 2 luni jumate a luat trăsura spre Hunedoara astăzi. Acuma să îi văd eu pe mami şi tati cum se descurcă singuri singurei, că astea două luni au stat ca belferii, bunicu era responsabil cu adormirea lui Crăunici aka frati’mio. Care, apropo de frati’mio, mă depăşeşte la urlat. Cu brio.

PS. Data viitoare vreau să vă arăt cum se poate redescoperii o pasiune uitată de vreme şi ascunsă în diverse cutii: Thomaşii.  Dar aştept să facă şi tati poze, că altfel nu merge.

PPS. La admonestările naşei – mai avea puţin şi dădea cu făcăleţul – mai ales la adresa lui tati (via mami), îi urez un La Mulţi Ani lui Crăunici aşa ca la 7 luni.