Adică, în traducere aproximativă, fotomodelele de mine și sor’mea îi pozăm lui tati. Care tati nu s-a lăsat și tot a concediat săpuniera. Cu tancu ăsta nou de îi zice Nikon D3000 exersează acum F-uri, S-uri și M-uri (trebuie sa le faca pe manual, că altfel nu e bine zice el, yeah right), disperând-o pe mama cu atatea flashuri în ochi. Sormea stă (îi și place bag de seamă), eu stau, Lara pozează și ea numai mama nu. Totuși a binevoit și ea să se pozeze când si-a făcut freza nouă, nu de alta dar nu văzuse bine cum îi stătea părul la spate

Noi prea multe nu făcurăm. Am mai crescut unii (adică eu care în momentul de față am 70 de cm și 7,3 kg) și-au mai întins părul alții (care au, nu ca mine care seamăn cu bunicu ), au mai fost pe la spital  alți alții (de data asta nu am mai pățit nimic, numai la control – țin să precizez asta deoarece ni s-a reproșat – mie și lui sormea – că anunțăm toate chestiile astea mai puțin plăcute pe blog). Iote poze acu: