Aseară am fost la chef la Andrei. Pe lângă suc şi bomboane am primit… o grămadă de pupici. Plus că distracţia majoră a fost datul pe bicicletă… la dublu, deşi nu era loc de dublu dar tocmai asta a fost distracţia. Culmea e că de data asta am vrut să merg acasă (pesemne şi datorită faptului că am smuls o promisiune că vine Andrei pe la mine cât de curând). Şi ştiţi de ce vă zic asta? Pentru că, de obicei, de câte ori mergem la cineva la joacă (David, Mihăiţă sau Andrei) plecarea e cu scandal. Da’ scandal nu glumă! Tati zice că sunt o miorlăită, nu ştiu de unde a scos-o şi pe asta că nu am mustăţi ca pisicuţele!... citeste mai departe
Pentru anul 2009 am cautat si am gasit:
Seara. Mănăştur capăt. Vânt, ploaie, noroi. Coafura rezista. Şi tati de asemenea deşi mă cară în braţe. ... citeste mai departe
Stând eu aşa, ca o ardeleancă vero ce sunt, şi reflectând la nemurirea metempsihotică a sufletului (cam pleonastic da’ merge), am ajuns la concluzia ca semăn, din ce în ce mai mult, cu tati…. şi cu mami. Să vă explic la ce concluzii, mirobolante de-a dreptul, am ajuns:
Ce am moştenit de la tata:... citeste mai departe
După cum ziceam, m-a apucat o nouă manie…. colecționarea de Tomași (aka Thomas and Friend). Și pentru că am fost foaaarte cuminte, din toți bani scoși la sorcovit – și să știți că am scos, nu glumă! – am deja doi Tomași. Rosie și Gordon. De mult ce îmi plac dorm cu ei în pat, ieri la prânz nici nu am vrut să dorm, am făcut ca toți dracii 
– vorba lui mami – iar aseară am adormit numai cu promisiunea că dimineață, împreună cu tati, facem gara pentru Tomași. Iar dacă cumva vă trece prin cap să îmi faceți cadou vreun Thomas, o să îl pisez pe tati la cap să noteze care îi am și pe care îi accept drept cadou ... citeste mai departe
