… ho-ho-ho până la urmă. Uite că, contrar a ceea ce ziceam acum câteva posturi, totuși Moșu există. Am dedus asta pentru că l-a adus pe tati acasă. Pentru 2 zile numai, dar ăsta a fost cel mai frumos cadou – zice mami,  eu mă întreb cine ar fi făcut bradul???

Pentru că tati tot a zis ca s-a plictisit destul la spital l-am pus la treabă: desfă bradul, scoate globurile, indicațiile frate unde-s, că doar ești inginer, nu? Brad terminat. Apoi m-a pus cucu să mă duc în dormitor să mă schimb și nu l-am văzut pe moșu când mi-a lăsat cadourile în balcon. Am auzit doar un zumzet și zgomot de am luat viteză spre balcon și am găsit sacul cu cadourile. Mami și tati pare-se că nu au prea fost cuminți anul ăsta că nu au prea primit nimic. Eu am găsit în sac o păpușă (pe care am botezat-o imediat Alexandra) care  e vie Cel puțin așa am zis eu și de altfel mi se pare foarte logic ceea ce am zis pentru că dacă o mângâi pe obraz râde, dacă o atingi pe căpuț doarme, dacă o gâdili în tălpi râde… ca un copil adevărat. QED.  Frati’mio a primit niște hăinițe și un bax de pamperși, dar am găsit explicația de ce nu a primit jucării: el nu are decât cinci luni așa că moșu nu a știut de anul trecut cât de cuminte a fost anul ăsta.

Next day o vizită la Maii, Todea, Alina și Florin. Unde am constat că teorema conform căreia moșu e un uituc desăvârșit s-a adeverit. Din nou. Zic asta pentru că a uitat să îmi aducă acasă toate cadourile ce le avea în desagă pentru mine și i l-a dat lui Aura pe Duni. Cum, nu știți cine e Duni? E piticul povestitor ce zice 8 povești. Așa că mi-am concediat povestitorul de seară – adica pe tati – că Duni nu scurteză poveștile

P.S. Ca întotdeauna, eterne și necontorizate mulțumiri fotografului nostru dedicat, Alina.

P.S.2 Tati a zis că nu bărbierește până când nu o să calce pe picioarele lui. Eu zic că o să ajungă ca Barbă-Cot