A trecut ceva timp de când nu v-am mai ţinut la curent cu mondenităţile din viaţa mea dar să ştiţi că am şi o scuză. Sau cel puţin aşa zice tati.
Cică am cam renovat prin casă. La greu. Adica geamuri şi parchet, ocazie cu care a trebuit totul mutat, inclusiv wirelessu’. Şi cică de aia nu am prea avut noi vreo 2 săptămâni net. Dar, în tot răul e şi un bine, tati şi-a demonstrat din nou aptitudinile de zidar-vopsitor-parchetar whatever iar mami a excelat în cea de zugrav-şef. Titlu onorific oferit de tati. Eu am primit în schimb titlul de ajutor grad 2 zugrav şi băgător şef de seamă (adică inginer, ca tati
). Hai să vă explic cum stă chestia cu băgătorul de seamă: stă tati cocoţat pe scară chinuindu-se să monteze nu ştiu ce bucată de rigips la şpaleţii din living, iar eu fac pe inginerul:
Tati, vezi că acolo ai lăsat loc liber.
Tati, nu uita să pui şi acolo de ăla negru (ăla negru şi ăla alb sunt două chestii ciudate cu care tati acoperea găurile. Oricum nu am înţeles de ce trebuie două şi mai ales nu am înţeles de ce nu există şi ăla roşu).
Tati aici nu e drept, a rămas o dungă urâtă.
De ce nu dai şi aici cu ciocanul? Că şi aici trebuie, ştiu eu!
Săptămâna trecută s-a terminat tămbălăul şi, în sfârşit, pot să exersez alunecatu-pe-parchet-viteză. Momentan stilul clasic, pe ciorapi. Vreau să încerc şi fără…
Cică a venit buni pe la noi sâmbătă. Şi am rămas cu ea toată ziua, că mami a zis că are şedinţă şi l-a luat şi pe tati cu ea (yeah right, ce să zic, de parcă nu aş şti că aţi fost la botezul lui Diana-Maria, da’ hai, treacă de la mine). Oricum a fost super funny cu buni acasa că am avut rol de asistentă, căci tati a avut un atentat terorist la degetele lui buni în dimineaţa aia, închizând portiera de la maşină mai repede decât trebuie. Cu ajutorul meu nepreţuit degetele au căpătat o frumoasă culoare… violacee. Şi tati şi-a căpătat-o de la mami, dar asta e altă poveste, nu pentru copii mici
Ca atât, acum poze:
PS. Am uitat să vă zic că datorită renovărilor am dormit pentru prima oara în alt loc decât acasă sau la bunici: la Mări. Da’ a fost super cool (apropo, aţi observat că folosesc din ce în ce mai multe englezisme în postările mele? Asta pentru că mai nou fac ienglieză la gradiniţă
)






