Și Cetățeanul Domnului – vorba lui nenea popa –  se boteză. Cetățeanul Alexandru Luca, ca să fim mai exacți. Adică JE!

Mare tam-tam fu domle sâmbătă la mine. De fapt și de drept de vineri a început când au venit așa, în interval de o oră, toți bunicii (și de la Pitești și de la Hunedoara) plus verișorii mei de la Pitești cu părinții din dotare. Buuuuun…  veni, vidi, laudatum! adicătelea pe românește: venit – văzut pe frumusețea de mine și lăudat of course. Aglomerație mare monșerule la mine acasă și taman de aceea la un moment dat le-am dat ignore la toți și m-am culcat. Habar nu aveam eu că ăsta e doar începutul!!! Căci veni sâmbătă. Și veni și Timi cu Dănuț și cu David (adică Nașa cu Nașu și Nașu cel mic). Și buni Mărioara cu bunicu și buni Vali cu Dane și Mihaela cu Luci și cu Vlad și cu Tudor și uffff câți de și că le-am pierdut numărul. Adevărul e că m-a cam amețit atâta lume așa ca am zis Aleluia când am ieșit afară. Aleluia și fu până la urmă, că toată tărășenia a fost regizată, am eu vaga impresie de aștia doi care își zic mami și tati. Pentru că am ajuns la biserică… frumos acolo, liniște, porumbei albi da’ ce căuta domle popa acolo? Și mai ales de ce m-a udat pe cap și, culmea , m-a mai și tuns!!!! Norocul lui că a durat doar 15 minute toată poveste că altfel să vezi ce îi făceam! Oricum cu ocazia asta am văzut și ceva fețe noi așa că în prințip a fost ok.

Normal că mi s-a făcut foame după aia, așa că am tâșnit cu toții la Casa Piraților unde ne-am destrăbălat, culinar vorbind. Unii… adică ceilalți,  că pe mine m-au ținut la cură de lapte… și stateam taman langa masa de mancare… vă dați seama!

În noaptea ce a urmat nu mi-a mai fost somn… dar asta e altă poveste… zilele următoare (că doar trebuie să vă povestesc de băița nașei filmul de la botez și alte cele, nu?)

UPDATE: şi iată şi filmul de Oscar cu mine în rolul principal: