Adică, în traducere nițel adaptată după nenea Austin, cine-i domle tata? Mă rodea întrebarea astea de câteva zile bune, că pe mama o tot vad din oră în oră, da unde-i totuși tata???

Și uite că astăzi, a treisprezecea zi din viața mea, s-a dovedit a fi zi extrem de norocoasă. În primul și în primul rând pentru că mami s-a mutat în salon cu mine. Adică are și ea pat lângă al meu. Al ei e mai mare totuși. Da’ al meu e mai colorat! . Al doilea norocel de azi e că l-am văzut pe tati. Tocmai mă trezeam și căscam, așa că asta e prima lui amintire cu mine! A doua mă rog, dacă se pun și alea 30 de secunde când m-a vazut chiar când m-am născut. Și m-a luat și în brațe!!! Uuuu da ce mâini mari are tati ăsta – nu am reusit să îi cuprind cu întreaga mea mânuță mai mult de o treime din degetul lui mic! Cred că de la mouse i se trage!

Date tehnice pe ziua de azi nu prea avem, în afară de faptul că manânc mai nou la o masa cam 40 ml de lapte. A, și aseara am ajuns la 1900 g, adică la greutatea cu care cică m-am născut. Doamna doctor, când a văzut că m-am făcut ditamai baiatu’, a luat decizia să mă mute cu mami în salon (la “grădiniță”), precum v-am explicat mai sus.

Uite și niște poze proaspete: