… adică pe scurt în codul Morse… bun şi Gugălu ăsta la ceva, că doar nu credeţi că tati a tradus el.

Şi fiind ştiri pe scurt să trecem la explicitare:

1. Luat o bătăiţă vineri dimineaţa la prima oră de mamă-mamă (sau tată-tată, cum vreţi voi) din motive de fan rochiţe si ne-fan pantaloni. Ideea este că s-a lăsat după aia câteva zile numai cu pantaloni, spre marea mea dezamăgire, caci pare-se că rochiţele au fost răpite de nişte alieni misterioşi şi duse pe Planeta Pantalonilor. Oricum văd că au avut totuşi alienii ăştia cursă retur luni – probabil low-cost – că am primit o rochiţă înapoi.

2. Am primit şi numărul doi din colecţia asta, ăla cu 101 Dalmaţieni şi,  surprize-surprize cu tati pe post de zân de data asta, mi-a facut rost, pe căi doar de el ştiute – cred ca tot ceva în legătură cu alienii de mai sus e vorba –  de dvd-ul cu dalmaţienii în română (înclin să cred totuşi că tati nu mai avea chef să îmi traducă chiar fiecare dialog din film).

3. Primit o grămadă de cadouri luni de 1 iunie – mare parte mâncate deja -ocazie cu care mi-am cântat singura La Mulţi Ani, că de… e ziua copiilor doar.

3 jumate (că are legătura cu treiu de mai sus). Am fost sâmbătă la Măii şi i-am tras o cântare de ziua ei – asta ca să mă pregătesc de cântarea de la punctul trei – şi i-am mai mâncat şi tortul!

4. Am numărat până la 100 (bine, cu mici rateuri, numerele alea gen 57, 77 şi altele cu 7 în coadă nu îmi prea plac). De fapt ideea era că tati, în timp ce ne jucam de-a tanti-de-la-magazin-care-vinde-de-toate-şi-îţi-ia-banii-de-pe-card, i-a trecut prin cap să îmi ceară 100 de măsline (nici mai multe nici mai puţine) şi mi-a zis să i le număr bucată cu bucată, nu cumva să îl fur la cântar