I have to tell you … (tati!!!!!!!!! lasa englezismele astea, stiu că eşti bucuros de rezultatul de alaltăieri seară de la fotbal, da’ uitaşi că în afară de OK nu prea pricep eu shakesperiana asta!). Deci, revenind pe plaiuri mioritice şi dând-o pe româneşte: am fost la Piteşti! Unde numai fusesem de o buuuună bucată de vreme şi unde m-am revăzut cu verişorii mei, Tudor şi Vlad, cu Mihaela si Luci şi bineînţeles cu Dane şi buni Vali. Si ce mişto a fost! M-a îmbrăcat buni în ţărăncuţă (ce bine arătam!) iar la Tudor şi Vlad a fost distracţia la ea acasă!
Luni s-a terminat excursia şi am plecat spre casă. Ne-am oprit din nou la Cozia – foarte frumos apropo – si la un suc pe Valea Oltului. Apoi de somnu ce mă apucase m-am lăfăit în scaun şi am tras un somn ca la mine acasa!
Da’ a durat excursia asta de m-am plictisit! Pe bune acum! La întoarcere am reuşit performanţa de a face aproape 8 ore de la Piteşti la Cluj. La un moment dat, de plictiseală şi datorita faptului ca îmi era şi foame si pentru ca tati şi aşa înaintase vreo 50 de metri in juma’ de oră, am tras pe dreapta în Sebeş.
Tati, deseară mă dor picioarele de numa-numa! Mă iei în braţe? (asta era dis-de-dimineaţă)
Tati, am mizerie în papuci. Am un şoricei! (tot dimineaţă, pălăvrăgind cu tati în drum spre grădiniţă)









