Ce ne-am gandit noi… hai sa mergem la buni la Pitesti sa o vedem ca imi era tare dor de ea. Plus ca am auzit ca am si acolo cadouri. Si dupa ce am vorbit cu mosu la telefon sa ii multumesc pentru cadouri dimineata devreme devreme ne-am suit in masina, pe un frig maaaareeee (noroc cu tati, ca afacut cativa kilometri inainte sa incalzeasca masina) si uite ca am pornit la drum.

Ia ghiciti voi cine ma asteptau la buni? Tudor si Vlad, verisorii mei… ce am mai zburdat prin casa pe la buni si ce am mai tropait, noroc ca, vorba lui buni, jos nu sta nimeni. Am primit si de acolo cadouri mute-mute, da pe mosu nu l-am mai vazut, ca cica a trecut doar asa noaptea si a lasat cadourile. Trei zile am stat numai ca apoi am plecat spre casa, da’ pe drum tati i-a zis lui mami ca sa trecem si pe la ceilalti bunici la Hunedoara, erau in drum (cu un mic ocol), asa ca am mai ramas si acolo o noapte. Cu tot cu Lara pe care am carat-o cu noi peste tot… apropo, si ea a primit cadou de la mosu… o hainuta de iarna de catei.